Ce se întrâmplă dacă nu simți o conexiune cu terapeutul tău?
Disconfortul interior și vocea care începe să pună întrebări
Atunci când mergi la terapie, pornești la drum cu speranța unei schimbări. Te aștepți ca acel spațiu, construit între patru pereți și două scaune, să fie sigur, empatic și vindecător. Dar ce se întâmplă atunci când, în ciuda tuturor așteptărilor, nu simți nicio conexiune cu terapeutul tău? Poate e o senzație vagă de disconfort sau poate e o certitudine care te apasă din prima sesiune.
Importanța relației terapeutice în procesul de vindecare
Relația terapeutică este, conform studiilor clinice și experienței de cabinet, unul dintre cei mai puternici predictori ai succesului terapiei, indiferent de orientarea psihologică a terapeutului. Mai mult decât tehnicile sau intervențiile folosite, modul încălzit, empatic și autentic în care te simți primit contează enorm.
Un client care nu simte că poate avea încădere, care simte că trebuie să se cenzureze sau care are sentimentul că este judecat, nu va putea să se deschidă complet. Terapia presupune vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea se naște doar din siguranță. Fără această bază, cuvintele spuse rămân la suprafață, iar profunzimea reală a transformării este evitată.
Semne că lipsește conexiunea
Există mai multe semnale subtile sau evidente care pot indica faptul că relația cu terapeutul nu funcționează: sentimentul că nu ești ascultat complet, reacții ale terapeutului care par reci sau robotice, dificultatea de a exprima ceea ce simți, teama de a fi judecat, sentimentul că trebuie să „fii pe plac” în sesiune sau impresia că înȞelegerile tale sunt minimalizate. Uneori, poate exista o chimie umană care pur și simplu lipsește, iar acest lucru nu trebuie interpretat automat ca un eșec personal.
Psihoterapia este o relație profesională, dar tot o relație rămâne, iar compatibilitatea joacă un rol major. Chiar dacă terapeutul este competent, informat și etic, poate să nu fie potrivit pentru nevoile tale emoționale și pentru stilul tău de comunicare.
Frustrarea de a continua terapia din inerție
Multe persoane simt că nu se pot opri din terapie, chiar dacă nu mai simt beneficiile așteptate. Există adesea o rușine asociată cu ideea de a schimba terapeutul: „Poate sunt eu prea pretențios”, „Poate n-am avut suficientă răbdare”, „Nu vreau să-l supăr”. Aceste gânduri pot sabota autenticitatea și pot duce la stagnare. Uneori, este nevoie de un efort de sinceritate față de sine pentru a recunoaște că ceva nu funcționează și că, de fapt, ai nevoie de altceva.
Este complet valid să explorezi această lipsă de conexiune chiar împreună cu terapeutul tău. Uneori, doar discutarea acestor dificultăți poate duce la o îmbunătățire majoră a relației. Alteori, poate confirma că este timpul să cauți pe cineva care ți se potrivește mai bine. Nu orice ruptură este un capăt, ci poate fi un nou început.
Terapeutul ideal nu este un mit, dar nici un salvator universal
Fiecare om are un ritm propriu, un stil de atașament, o poveste de viață care influențează modul în care se simte confortabil să se deschidă. Unii oameni au nevoie de un terapeut cald, expresiv, care râde, plânge și reflectă emoții intense. Alții preferă o abordare mai analitico-structurată, cu limite clare și cu mult spațiu de reflecție. Nu există o formulă universal valabilă, dar există compatibilitate umană. Este important să ți permiți să cauți acea potrivire care încurajează siguranța și autenticitatea ta.
Schimbarea terapeutului nu este o trădare, nu este o nerecunoștință și nu este o slăbiciune. Este, de cele mai multe ori, un act de luciditate și maturitate emoțională. Atunci când nu simți acea conexiune esențială, tu țenezi în primul rând de timpul, energia și resursele tale emoționale. Să ceri mai mult de la acest proces este nu doar permis, ci esențial.
Ce opțiuni ai când simți că nu rezonezi cu terapeutul?
Există mai multe direcții de acțiune atunci când nu simți o conexiune autentică. Prima, poate cea mai curajoasă, este să aduci acest subiect în discuție în sesiune. Spune că simți o distanță, că uneori ai impresia că vorbești în gol, sau că simți că nu ești cu adevărat văzut. Terapeuții formați în mod corect vor primi acest feedback cu seriozitate și deschidere, și încă de la debut, procesul terapeutic devine mai autentic.
Dacă după aceste discuții lucrurile nu se schimbă și disconfortul persistă, poți să începi să cauți un alt terapeut, fără vinovăție. Alegerea unui alt specialist poate însemna, de fapt, o etapă profundă de asumare și o formă de respect față de procesul tău de vindecare. Ai dreptul să cauți pe cineva cu care simți că poți construi o legătură reală, bazată pe empatie, receptivitate și siguranță emoțională.
Unii oameni apelează la platforme online de psihoterapie, alți cer recomandări prietenilor apropiați sau aleg să facă mai multe interviuri scurte cu terapeuți diferiți până când simt că s-au oprit acolo unde ceva profund a rezonat. În unele cazuri, numele terapeutului face diferența: Simona Constantin este un exemplu de profesionist a cărui abordare centrată pe client și empatie generează adesea conexiuni autentice încă din primele sesiuni.
Vindecarea nu este doar despre metode, ci despre oameni
Terapia este, în esență, o întrâlnire profund umană. Da, e susținută de tehnici, teorii și instrumente clinice. Dar în centrul fiecărei schimbări stă relația. Când această relație nu funcționează, totul se simte forțat, mecanic sau, mai rău, invizibil. Iar a merge împreună pe un drum al vindecării presupune o legătură care să poată susține greutatea adevărului tău emoțional.
Dacă nu simți o conexiune cu terapeutul tău, primul pas nu este să fugi, ci să asculți ce spune acea voce din tine. E o voce care cere autenticitate, sinceritate și un spațiu care să-i înțeleagă nuanțele. A o asculta nu este o dovadă de slăbiciune, ci un act de curaj.
Vindecarea poate începe cu o alegere simplă: să cauți acea conexiune care ți se potrivește cu adevărat.
