Dosarul preturilor de transfer – Mituri care circula in mediul de afaceri

Pentru a se evita ocolirea taxelor prin vanzarea de bunuri si servicii intre firme afiliate din state diferite, autoritatile au impus realizarea unui dosar preturi de transfer  de catre fiecare compania care face tranzactii intre sediile din diverse state sau tranzactii cu firme si persoane fizice afiliate. Dosarul de transfer a devenit o realitate inca din 2008 si a devenit obligatoriu pentru numeroase companii din 2016.

Chiar daca acest document are deja o istorie destul de lunga, exista foarte multe idei preconcepute despre el, care pot duce la pierderi substantiale de bani si de timp.

Care sunt cele mai populare mituri despre dosarul preturilor de transfer?

1. Dosarul preturilor de transfer este necesar doar in cazul unui control. Este adevarat ca dosarul nu va fi solicitat decat in cazul unui control, insa este foarte riscant din punct de vedere financiar ca acesta sa nu fie intocmit. Acest document poate fi vazut ca un instrument de gestionare a fluxurilor financiare, in asa fel incat in cazul unui control sa nu existe greseli si tranzactii ce pot fi incadrate ca fiind artificiale;
2. Dosarul preturilor de transfer poate sa fie facut dupa ce vine controlul. Este adevarat ca termenele din procedura de control pot lasa pana la 3 luni pana de la decizia de control pana la verificarea dosarului, insa rareori se intampla ca aceste 3 luni sa fie acordate. De regula, se lasa 3 luni doar in cazul unor tranzactii foarte complexe. Pentru companiile cu tranzactii uzuale se lasa 3 saptamani si in cazul in care nu se rezolva totul in 3 saptamani, inca 3 saptamani.
3. Sanctiunea pentru neprezentarea dosarului preturilor de transfer este mica si consta doar intr-o amenda. Da! Amenzile nu sunt extraordinar de mari, mai ales raportat la cifrele de afaceri ale unor companii mari. Cu toate astea, pretul platit pentru neprezentarea dosarului consta in faptul ca organul de control poate face propria estimare privind transferurile, prin efectuarea unei medii aritmetice a unor tranzactii alese de inspector. Aceasta estimare poate duce la costuri uriase;
4. Dosarul preturilor de transfer poate fi facut de catre contabilul din cadrul firmei. In teorie da, in practica este foarte dificil. Contabilul trebuie sa aiba acces la o baza de date a preturilor internationale, agreate de autoritati, iar acest acces costa. Cea mai buna decizie pe care o poti lua este aceea de a apela la un profesionist, care are acces in permanenta la baza de date.
5. Odata facut un dosar, nu mai trebuie actualizat. Chiar daca ai deja un dosar de preturi de transfer, acesta trebuie sa fie actualizat ori de cate ori apar evenimente majore in cadrul grupului: achizitii, vanzari, restructurari, etc.

Ce trebuie sa contina un dosar bun al preturilor de transfer?

Un dosar bine realizat contine toate informatiile despre grup ( structura organizatorica, descrierea activitatii, descrierea metodologiei preturilor de transfer, etc), precum si informatii despre contribuabili. Practic, dosarul este un document stufos care trebuie sa adune toate informatiile necesare in asa fel incat sa justifice toate transferurile financiare dintre companie si parti afiliate ale acesteia.