Traditia araba in parfumerie

Mirosurile naturii, cum ar fi florile, marea, copacii sau pamantul, au insotit intotdeauna omul, asa ca ideea de a crea arome artificiale s-a nascut si a dat nastere parfumului.

Din preistorie omul a descoperit mirosuri placute si le-a folosit in ritualuri si ofrande religioase.

Parfumul ca atare a fost descoperit in Sumer, unde se faceau unguente, in Egipt au clasificat ierburile si florile care le separau in grupuri in functie de aroma si natura lor, preotii foloseau parfumuri arabesti in ritualurile lor, foloseau si parfumuri atunci cand isi imbalsamau mortii, femeile din inalta societate purtau parfumuri pe sub peruci.

In Arabia indepartata, cunoscuta de clasici ca„tara parfumurilor”, au venit pe coastele mediteraneene caravanele de camile care, traversand desertul, transportau tamaie si esente in pietele din Vest.

Orientalii si descoperirile acestora

Orientalii au descoperit ca lemnul, frunzele, ierburile si florile, scufundate in apa, au dat culorile si parfumurilor lor. Mai tarziu au aflat ca, daca erau incinse, era mai usor sa extragi seminte oleaginoase parfumate si balsamurile vindecatoare din ele. La randul lor, chinezii, persii, egiptenii si arabii au facut experimente similare; astfel a inceput o elaborare care a dobandit acum o perfectiune tehnica remarcabila.

Arta de a face parfumuri a inceput in Egipt si a fost dezvoltata de arabi, greci si romani.

In parfumerie, arabii au fost marii experti care au stiut sa asimileze si sa perfectioneze cunostintele culturilor anterioare, profitand de cunostintele lor si de noile lor tehnici.

Traditia din tarile arabe in ceea ce priveste aroma si parfumeria a fost intotdeauna cunoscuta. Marii specialisti in amestecul si compozitia pe scale a diferitelor soiuri de uleiuri aromatice si esente de flori, condimente, pamanturi, paduri si alte componente, unele dintre ele tinute cu grija si secret timp de sute de ani, fac din aceste parfumuri amestecuri rafinate de prospetime si rafinament.

Parfumul, fabricat in Arabia si Egipt, de mari maestri prin excelenta ai artei parfumeriei, ne transporta rin mirosul lui, poate, in timpul celor o mie si una de nopti, in care aromele invaluitoare ale gradinilor sale ne invaluie si ne fac sa simtim eleganta in simplitatea elaborarii sale.

In Grecia antica, comertul cu parfumuri era, se pare, de o predominanta feminina clara, deoarece facea parte din artele civice.

In al-Andalus, femeile si copiii au fost, de asemenea, cei care s-au ocupat de colectarea florilor cu care au fost obtinute uleiurile esentiale pentru fabricarea parfumului, care se facea in cursul lunii iunie – colectarea, printre altele, a cimbrului si abezelei. Musulmanii ar fi definiti prin utilizarea parfumurilor pe baza: mosc, algabia (in a caror compozitie intra acelasi mosc) sau chihlimbar; arome foarte puternice, intense si biologice.

Trandafirul este regina aromelor, urmand in aceasta o traditie care dateaza din Persia antica. Datorita muncii intense a parfumierilor persani, apare apa de trandafiri. Treizeci de mii de sticle din acest parfum arabesc au fost trimise in fiecare an califatului din Bagdad ca tribut. Zeita greaca a iubirii, Afrodita, o alesese ca favorita. Lumea romana avea un parfum numit Rhodinum facut cu petalele acelei flori.